Doamne, ce de râuri line de milă curg din inima Ta iubitoare și mare…
Și stârnesc nestăvilirea de har, ce peste mal ca un râu se revarsă. .
În fiecare zi Doamne Te cunosc ca bunăvoințā și aplecată îndurare. .
Pentru cā icoana Golgotei înfiptă, rămâne în mine de-a pururi nestearsā. . ! !

Doamne, ce munții înalți clădești din grijă părintească s-așezi. .
Peste creștetul meu copilăresc primenit cu carlonti bălai. .
Și ce minunat providența cu atenție în fiecare zi Iti pliezi. .
Peste mine și peste ce ai răscumpărat pentru Tine pe veci ca să ai!

Doamne ce fuior blând de providențā strecori printre clipe. .
Ca un timbru Tu îmi lipești puzzle-ul voii Tale pe rațiunea mea diletantă. .
Și nu lași rāul înaintea piciorului meu, latul viclean să-nfiripe. .
Sau nebunia sā își proiecteze în fisura judecați mele vreo fantā…

Doamne, lava iubirii adânci izbucnește din gaura cuielor Tale. .
Incandescentele Tale trăiri pulsează kenozã în trupul meu vremuit. .
Clepsida firii îmi prohodeste in trup ultime secātuite cvartale. .
Și gândul din Tine, al meu gând, curățind cu lumini degresează

Doamne, fuiorul tămâieri din ceruri coboară tors in fir de adiere. .
Ca o panā pierdutā de înger ce levitează încet peste creștetul meu. .
Toropit în brațele Tale calde nu simt nici lipsā, nici hulā, nici stimul de durere. .
Si mulțumit eu mă pierd regăsit în Tine, drag si imens Dumnezeu! !

Amin